Dezastru' total!Nu mai am stare,nu reusesc sa ma inteleg,cunosc-recunosc,cu cat fug mai mult de trecut cu atat ma ajunge mai repede si ma depaseste...DE CE?!Vreau LINISTE si PACE,e prea mult???Daca sunt lasata de capul meu nu stiu ce vreau si incotro,daca imi sunt impuse lucruri ma razvratesc!!!Am obosit...Vreau sa fug un timp dar nu stiu unde,acasa nu e acasa,locul meu de suflet mi-a fost pangarit,asa aiurea cat vad cu ochii si unde cred ca e ok si simt ceva sa ma opresc?!Am nevoie de un LOC?Fug de oamenii din jur?Unde,cand,cum sa ma mai caut ca sa ma gasesc???O sa fac vreodata pace cu mine?Cum traiti voi "ceilalti" cu voi?Lin?Abrupt?Nu sunt depresiva dar nici nu dau pe afara de optimism...Iubesc dar nu ma mai iubesc si suport pe mine...
PS:E doar o zi in care am atins fundul oceanului,revin curand pe val!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pai, nu e viata asta oare o lupta continua cu noi insine, cu trairile noastre. Astazi esti pe val..maine tocmai puterea acesluiasi val care ieri te tinea pe coama lui te baga la fund, si ai nevoie de putin timp pentru a-ti revenii. Daca traim lin sau abrupt....traim asa cum ne alegem sa traim si PUNCT. Depinde doar de noi daca e lin sau abrupt, daca suntem sau nu impacati cu noi insine.
RăspundețiȘtergere