Tracasata

Nimic nu se schimba in bine ci din rau in mai rau.Am uitat sa intorc si celalalt obraz,sa raspund cu bunatate la toate mizerile si rautatile cu care sunt bombardata.Se pare ca vreau prea mult de la viata dc imi doresc sa existe macar o persoana care sa ma iubeasca si sa ma sprijine neconditionat...

Singur(a)....atat de singur(a)...

Poate muta?!Altfel de ce nu ma aude nimeni...?!Sunt singura,trista,poate depresiva?Oricum ce mai conteaza...Nimic nu se schimba in viata mea decat poate din rau in mai rau.Pun pariu ca sunt multi ca mine dar poate mai usor adaptabili unei singuratati in 2, poate in 3...Vreau putina pace macar...Stie cineva o reteta ceva???Chiar nu pot face nimic macar pt a ma redresa?Nu vreau sa mai cer lucruri, mereu le primesc special ca sa-mi dau seama ca n-am habar despre ce m-ar face fericita!Acum astept sa pice,binenteles ca iar nu stiu ce dar ceva care sa faca o minune in viata mea...Sunt praf in toate domeniile posibile: imi lipseste familia mea,imi lipsesc prietenii,cunostintele de orice fel de la colegi de scoala la colegi de munca,un job cat de cat pe gustul meu,o jumatate care macar sa ma simpatizeze/aprecieze daca nu sa ma iubeasca.Singura implinire e copilul,am ajuns exact ca batranii de care radeam odata...Toate sunt acum fara noima pt mine si nimeni nu ma aude,nu ma vede...

...3...("partea3" sau "noi3")

Ar fi trebuit sa pun titlul "TAMPITA",cu referire strict la persoana mea.Ori eu scriu numai cand ma simt mizerabil,ori in ultima perioada(care dureaza de f.mult timp)numai asa ma simt...Ce am mai facut in "ultima vreme"? Nu cred ca intereseaza pe nimeni cuadevarat dar am sa-mi fac mie o recapitulare.M-am casatorit (doar cununie civila)constransa sa inlesnesc birocratia care ar fi urmat pt. un copil cu parinti cu nume diferite.De ce am pastrat copilul,de ce m-am casatorit?Pentru ca sunt FOARTE dar FOARTE naiva,ca sa nu spun proasta.Am crezut ca daca eu iubesc si simt ca mi-am gasit jumatatea chiar asa este.In privinta copilului nu am nici cel mai mic regret,este o minunatie si ma invata atatea lucruri!!!De ex. nu am stiut niciodata ce inseamna sa plangi de fericire si acum fac asta atat de des...In privinta lui sunt sfasaiata de durere,uneori cred ca sunt depresiva,atat de rau ma intristeaza situatia in care sunt-EM.Eu il iubesc, il vad ca pe un zeu,sunt dispusa sa fac orice pentru o farama,daca nu din dragostea lui,macar din atentia si bunavointa lui dar nu am nici cel mai neansemnat loc...Nu ma mai suporta,ma intreb daca a facut-o vreodata sau doar mi-am inchipuit eu?!Nu este dispus sa ajunga la niciun consens intre noi,cred ca prefera sa ne ignoram reciproc.Cred ca singurul meu rol in relatia asta a fost de "mama surogat".In privinta copilului nu-i pot reprosa nimic este un tata mai mult decat exemplar,as putea spune un tata-mama.Acum sunt intr-o mare dilema:CE FAC MAIDEPARTE ?Raman in nebuloasa asta si astept o minune care poate nu o sa vina niciodata dar eu poate am sa inebunesc intretimp?Incerc tot ceea ce tine de mine pt.a aduce lucrurile pe o linie de plutire cu riscul ca la urmatoarea furtuna sa ne scufundam iar?Plec...?Orice as face nu stiu in ce masura nu as afecta copilul, am fost extrem de idioti si de egoisti cand am ales sa avem un copil,nu este o jucarie pe care s-o lasi intr-un loc sau s-o cari dupa tine fara sa simta nimic...A fost un copil dorit!De el pt. ca probabil asta ii mai lipsea sa bifeze la viata...De mine pt. ca am crezut c-o sa ne uneasca mai mult,si pt. ca imi imaginam ca suntem un cuplu fericit si inainte de copil cu perspective si mai roz in viitor...Ce cred ACUM? Ca el poate iubeste pe altcineva si nu poate trece peste asta,poate o face chiar fara sa-si dea seama prea bine si fara sa accepte asta...Ca pe mine nu ma va iubi niciodata, nu asa cum "imi doresc eu",ci nu ma va iubi niciodata cuadevarat,nu cred ca daca cineva iubeste din tot sufletul nu poate fi convingator,nu-ti poate arata asta intr-un fel in care sa simti!Oamenii care IUBESC transmit prin toti porii asta si pot fi f. usor reperati si de alte persoane din afara ecuatiei...Ca eu(desi ma bateam cu pumnul in piept ca n-am sa ajung niciodata in situatia in care am ajuns)n-am sa fac cel mai bun,corect,intelept lucru si probabil am sa aleg calea mai "comoda",calea de care acuzam(in trecut)ca se folosesc alte persoane...Copilul,saracul va suferi in tacere tot dezechilibrul pe care noi il cream uneori poate fara sa ne dam seama...
P.S:Mi-as fi dorit sa mor la nastere,asa ecuatia ar fi fost perfecta fara complicatii si dureri,nu cred ca as fi lipsit nimanui cuadevarat...